Distractie la Hanul Ancutei

Aceasta postare va fi inca un motiv pentru care lumea va zice ca sunt exigenta, dar mi se pare normal ca atunci cand cheltuiesti niste bani, sa fii tratat decent si cu respect. Acum ceva timp, am calcat pentru prima (si ultima) data la mirobolantul restaurant din mall Hanul Ancutei. O chestie semi-traditionala, cu loc pentru fumatori, si mese inghesuite mai ceva ca la scoala. Vine primul chelner, ne aduce meniul si ii cerem o scrumiera. Dupa 1 minut in care abia ne-am dat jos hainele de pe noi si am deschis meniul, vine cel de-al doilea chelner, ne hotaram pe loc si comandam, si dispare cu scrumiera. Vine comanda dupa vreo 10 minute, moment in care vad cum pe prietenul meu il umfla rasul. La masa aveam un singur tacam, nu ne-au adus paine, mustar (desi aveam 2 portii de mici), nu aveam set cu sare si piper. La momentul respectiv deja chelnerii erau specie rara, abia vedeai vreunul si trebuia sa-i urli de la 10 metri ce vrei, ca nu se apropia nici unul. Prind o chelnerita, o conving ca nu pot manca cu mainile, ii cer paine si mustar, si ne umfla rasul pe amandoi cand aud “Nu avem mustar”. O conving ca poate face rost de mustar, trimite pe cineva sa cumpere. Nu voi intelege niciodata cum intr-un restaurant traditional, unde se mananca intr-o veselie mici si carnati, nu au mustar (aceeasi nedumerire legata de ciuperci, se pare ca acolo se mananca intr-o frenezie ciuperci, ca altfel nu-mi explic cum fiecare fel cu ciuperci din meniu era indisponibil). Incepe sa se aglomereze, iar chelnerii incep parca sa se antreneze sa joace frisbee, unul nu mai intra printre randurile de mese, comunicau cu clientii prin racnete sau semne, iar farfuriile aproape ca zburau inspre mese. De prins un chelner si comandat altceva, nici vorba. In schimb, debarasatorii aveau o inclinatie inspre umblat printre mese si tras lumea cu par lung de par (iar prietenul meu era printre cei mai afectati). Dupa 30 de minute de incercari disperate de a urla la un chelner sa ne aduca o scrumiera, m-am strecurat printre mese si am “imprumutat” o scrumiera de la o masa libera, pentru ca mi-a fost frica sa-i cer unui chelner, nu pareau prea indemanatici in arta aruncarii frisbee-ului, iar eu abia am scapat de cosuri, nu-mi trebuia un cucui. Iar toate acestea s-au petrecut la un restaurant unde cea mai ieftina cafea, un espresso de 40 de ml, costa 10 ron, iar un fresh de portocale de 200 de ml tot 10 ron. Mi-aduc aminte cu dor de restaurantul “La Bucur”, unde asteptai o jumatate de ora comanda, dar mancarea era extraordinar de buna, erau tacamuri din belsug si preturi decente!

Comments

comments

Camelcutza

4 Comments

  1. pai eu mereu mananc d ela astia cand am chef de o sarma, o ciorbita..dar nu intru s ama serveasca ei, au acolo autoservire:)

  2. urasc acest restaurant! merg cu sotul meu la mall si am zis sa nu mai mancam fast food si mergem la “superbul” local. mancare oribila (ciulama de pui , sa nu mancati), ospatari aiuriti, mori de sete pana vin cu bauturile, la o masa de 2 pers nu ai loc sa mananci, etc. la fel k si tine a fost prima si ultima oara.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *