Amintiri din copilarie

Nu e vorba despre cartea lui Creanga in aceasta postare, ci despre amintirile minunatiilor pe care le faceam cand eram mica (fizic, ca la minte sunt si acum copil). 

Mi-aduc aminte ca de mica imi placea muuuuult carnea, adica ascundeam bucatile de carne sub masa, in niste sertarase, si cand mama nu era atenta le aruncam cateilor pe strada.

Una din cele mai minunate ispravi ale mele a fost cand am cules de pe jos o gramada de lame de ras, pe care le-am bagat in buzunar. Am ajuns si eu si mama la spital, sa ne facem vaccin si sa ne bandajeze.

De asemenea, o amintire nepretuita e ziua in care am mancat primele chipsuri: in 1990, prin ianuarie. Nu mai mancasem niciodata (evident) si am primit o punga de 1 kilogram de chipsuri cu aroma de ceapa, rezultatul fiind acela ca in ziua respectiva nu am mancat altceva decat chipsuri, iar toata noaptea am vomitat. Povestea are si un happy-end, pentru ca in urmatorii 16 ani nu cred ca am mancat mai mult de 200 de grame de chipsuri in total, si asta in ocazii in care nu aveam efectiv nicio alta varianta de mancare.

Un alt moment de neuitat este ziua in care am spus primele cuvinte. Majoritatea copiilor spun “mama”, “tata”, “bunica”. Eu eram de fata la o discutie intre parintii mei, si tata i-a spus despre mine mamei: “Nu vezi ca e o zapacita”, moment in care i-am lasat pe amandoi cu gura cascata cand i-am zis tatalui meu “zapacita tu!”.

Alt moment minunat demonstreaza ca aveam abilitati de gospodina din copilarie: am vrut sa aprind aragazul, am aruncat chibritul in cosul de gunoi, care a luat foc, si aveam niste flacari mai inalte decat mine in bucatarie. Moment in care am vrut sa sting focul cu o matura: surpriza, matura a luat si ea foc. Noroc ca a stins mama incendiul cu o cana de apa.

Una din preocuparile mele de baza din copilarie era sa imi sparg buzele, cred ca acolo era centrul meu de greutate, ca altfel nu-mi explic cum dupa fiecare cazatura ma ridicam cu buzele umflate, si e foarte haios sa vezi un copil de un metru cu niste buze umflate ca un balon, care-i acopereau jumatate de fata.

De asemenea, am invatat de mica cum e cu beauty-ul, vopsind catelul roz , atat de roz ca tatalui meu ii era rusine sa-l scoata la plimbare. Dragostea de animale m-a caracterizat dintotdeauna, si se manifesta sub forma plimbarii unor pisici in caruciorul papusii. Pisicile erau legate, bineinteles, ca altfel fugeau toate de mine ca de caini. In speranta ca nu sunt singura care a facut boacane, va rog sa-mi dati sansa sa rad si eu de voi (nu doar voi de mine), asa ca in cazul in care ati facut nazbatii astept sa mi le povestiti in comentarii.

Comments

comments

Camelcutza

10 Comments

  1. “zapacita tu” =)))) that’s cuute! 😀

    Eu stiu ca eram mereu inconjurata de caini si taica’miu era super stresat :)) ca na, nu puteam inca sa merg…si mergeam asa de-a busilea sau tarat la cea mai mare haita posibila si ei ma incojurau si ne jucam, ma pupau :))

    se vede ca n-am crescut deloc, ca asta mi s-a intamplat si azi! :))))) singura dif e ca acu’ sunt pe 2 picioare :)))

  2. He, he, cred ca toti am facut nebunii cand eram copii. O sa incerc sa-mi amintesc cateva din cele facute de mine: am scris cu creta pe sifonier (asta cu scrisul pe pereti/ mobila cred ca e general valabila); am tuns vreo 5 papusi si la 2 le-am facut “onoarea” sa le pictez cu carioca la ochi – ma chinuia talentul de mica; furam coca de la mama cand facea cozonac si o ascundeam bine (da’ bine de tot ca o gasea mama dupa ceva timp mucegaita); am turnat jumatate din pudra Helena Rubistein (luata cu mare greu de la Comert Exterior) pe covor, dupa care am batatorit-o bine cu picioarele sa “intre” in covor; am plecat de la gradinita cu vara-miu si ne am dus in IOR sa ne dam in leagane (am mers 2 statii pe jos si am traversat 3 strazi – avem vreo 4 ani jumate).

  3. eu aduceam in casa toate pisicile si toti cateii pe care ii gaseam pe strada si, evident, ma rugam de ai mei sa ma lase sa-i pastram; aruncam cartofi de la etajul 9 si o singura data am reusit sa-mi sparg buza atat de rau, ca se simte si azi:P

  4. si eu eram (si inca sunt) mare iubitoare de caini. stand la casa, mereu aveam cate un caine aciuat prin curte. mama nu ii suporta, dar eu ii iubeam la nebunie. acum sufar ca nu am nici un animalut..
    o alta chestie care imi placea era sa fac cort in casa :P. luam niste paturi/cearsafuri pe care le legam cu sfoara si clame de lustra, de dulap :).
    a si o data tin minte ca m-am dus la un magazin din (relativa) apropiere si i-am zis vanzatorului sa imi dea o inghetata pe datorie ca vine mama sa o plateasca.. eu normal ca am uitat sa ii zic mamei, daca nu ma murdaream de inghetata si nu ma intreba mama ce e cu pata aia cred ca ramanea neplatita :))

  5. Ohhh… eu cand aveam 4-5 ani am facut cele mai mari prostioare: i-am dat tatalui meu cu ciocanul in cap,am scos toti pestii din acvariu si i-am aliniat pe covor ca la armata si am mancat toate tastele de la telefon(erau din cauciuc si mi s-a parut ca au o textura interesnta).Deasemenea,adunam mormoloci si ii aduceam acasa la bunica.Saraca innebunea cand ma vedea.:))

  6. Foarte amuzant! si eu aruncam laptele in chiuveta cand nu vedea mama sau mancarea pe geam 🙂
    am dat tort de ziua mea pestisorilor din acvariu si au ramas toti cu burta in sus saracii 🙁

  7. hahahaha ma stric de ras :)))))))))) sa plimbi pisicile in carucior :))))))))))))))))))))))))

  8. :)) noi în general făceam prostii în gaşcă. când năştea căţeaua de la bloc, îi cazam părinteşte în ghenă, unde le asiguram asistenţă permanentă. evident treaba nu se oprea aici. urma educaţia. primeau nume din ce în ce mai sonore( Conan, BonJovi imagine panică “-L-au furat pe Bonjovi”). Dar au urmat vremuri de maturizare când am început să: vânăm şopârle (ajutaţi de câini câini care purtau curelele taţilor noştri pe post de lesă), să prăjim omizi sau să organizăm campionate de bătăi între melci. Probabil păream un pic cam tartori dar, crede-mă, când era vorbă de empatie câine-om nimic nu ne putea opri. A fost o epidemie de viermişori(tratamente în grup, like in clinics for addicts), o serie de înmormântări cu fast a căţeluşilor plekţi în alte lumi( sub fereastra vecinilor de la parter)făcut aprovizionare serioasă din frigiderele de acasă pentru cantina canină,etc. Tot la capitolul pagube aş înregistra şi momentul în care am găsit economiile mamei şi le-am pasat bacnotă cu bacnotă vecinelor de vârstă cu mine,închise în casă.Mi-am mai cusut degetul cu maşina Rodica a bunicii, am operat păpuşa şi am insistat pâna la proba contrarie să-i iau temperatura în clasicul stil dorsal.

  9. Pentru mine ti-ar trebui o postare speciala…:))))
    1.Acasa nu am avut pisici ci doar caini.Intre 1 si 12,cand faceau catelele pui si eu in ruptul capului nu voiam sa ii dau.Asa ca ma ocupam cu indopatul “copiilor” pe care ii plimbam cu caruciorul papusii de grasuni ce erau.Intr-un an facand doar 2 puiuti i-am ingrasat asa tare ca bietii nu puteau merge normal,se “imprastiau”.Pe toti ii pupam,mama lucrand in medicina era oripilata.
    2.Aduceam tot ce gaseam pe strada,ai mei erau exasperati mai ales cand aduceam animale bolnave si nu le mai puteam vindeca,deci ma rupeam de plans.Gradina casei e cimitir.Le-am adus pana si 6 salamandre,pe care le-am omorat schimbandu-le zilnic apa sa fie curate….cand ele sunt soparle de balta.Am cazat o lisita in cada,imagineaza-ti ce parere avea tata cand ii aruncam rame si iarba.Cand ne dadea cineva peste proaspat daca mai misca vreunul clar pana murea (sau turbau ai mei) era cazat in borcan/lighean/cada.
    3.le puneam puilor de gaina mobila papusii.
    4.cred ca cea mai “blonda” boacana a fost cand tot uitandu-ma la niste craci de stecher rupti si ramasi in priza mi-a dat prin cap sa ii scot eu cu mana,ca prea ma stresau.Evident,m-a zguduit bine de tot.
    5.vindeam inghetata,bagasem la cap o reteta si turnam copozitia in pungi de gheata si vindeam cuburi de inghetata.Pana m-a prins tata ca-l fac de ras.Si de o parte din bani i-am cumparat mamei un sapun si lalele :)))))
    6.cand nu era mama atenta mancam coca goala,in special de chec.
    7.am cazut din copac de nspe ori,si de vreo 2 direct prin garduri cu cuie in relief.Mai pastrez cateva semne.
    8.m-am bagat in cusca lui Azor,la bunici,si nu am mai iesit pana nu s-a gandit el sa-si recupereze teritoriul si au auzit bunicii harmalaia luptei.Asta dupa ce ma strigasera si ma cautasera disperati mult timp,crezand ca fie am cazut in fantana fie m-au mancat porcii =)))))))
    Sunt o gramada de “ispravi”,dar cu farduri mai deloc caci mama nu se machiaza si nu avea in casa decat produse de igiena si clasica nivea.
    Cred ca ma incadram putin la ADHD,si grav e ca ma si ducea capul.Numai idei geniale aveam. :))))))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *