De ce il iubesc eu pe Dan Puric


WARNING: postare ne-legata de beauty!

Intr-o zi, vecinul nostru de bloc si-a luat un aparat de aer
conditionat. Era un zaduf ingrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer
conditionat si nici bani ca sa ne cumparam unul. Sufeream de caldura si
de invidie. Aveam insa o biblioteca. Ne-am uitat in ea si am scos
cugetarile lui Seneca. Am citit de acolo o pagina-doua despre bine si
sensul vietii si, desi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.
Ceva mai tarziu, vecinul si-a deschis un butic si a inceput
sa umble imbracat la costum la patru ace. Noi – tot cu blugi.
Nu-i nimic – ne-am zis linistiti, citind un capitol din Etica
lui Spinoza. Apoi vecinul a aparut deodata intr-un Megane argintiu. Noi
n-aveam nici bicicleta, dar l-am dispretuit citind din Phaidon al lui
Platon. Mai tarziu, vecinul a schimbat Meganul pe Mertan. Nu ne-a pasat,
caci si noi il schimbaseram deja pe Platon cu Aristotel. Si-a luat si un
4×4, cel mai mare de pe strada. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care
ne-a facut sa zambim impacati.
A mai trecut o vreme si vecinul si-a luat nevasta noua:
blonda, frumoasa, tanara. Noi – tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia
dupa Ioan. Vecinul si-a imbracat soata cu o garderoba intreaga si cu
blanuri, basca bijuteriile. Noi ne-am imbracat spiritul citind din
Eclesiast. In fine, vecinul s-a mutat intr-o vila la sosea cu gard mare,
bodigarzi si piscina. Am rezistat si de data aceasta eroic, citind
Richard III. A urmat o a doua vila – la munte. Dupa ce am vazut-o, ne-am
consolat cu Macbeth. O a treia – la mare: am recurs la Invierea lui
Tolstoi, al carei efect l-am consolidat cu Ghilgames, Ghandi si
Declaratia de iubire a lui Liiceanu. Ne-am simtit cu mult mai bine.
L-au dat la televizor la o emisiune foarte populara. Ne-am
stapanit emotia cu o portie de Caragiale. L-au dat a doua oara cu mare
succes: am fi suferit daca nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomaraswamy,
Cartea lui Iov si Cazul Wagner al lui Nietzsche.
Asa a trecut ceva mai mult timp… Vecinul isi lua case,
masini, iahturi, femei. Noi raspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel,
Berdiaev. Lupta era stransa, dar echilibrata. In sfarsit, intr-o zi l-au
aratat cu catuse la maini, umflat de PNA. Am rasfoit atunci fericiti
Apocalipsa. Dar peste vreo doua saptamani, vecinul nostru era eliberat
si chiar si-a anuntat candidatura pe listele unui partid majoritar.
Scarbiti, ne-am uitat in biblioteca. N-am mai vazut nimic.
Ne-am uitat pentru a doua oara. Nu ne-a venit sa credem. Pentru a treia
oara ne-am uitat cu atentie. Acelasi rezultat: citiseram toate cartile.
Si atunci ne-a cuprins invidia…
Popor roman, nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului si sa
fii condus de toti tampitii?
Dan Puric
Sursa

Comments

comments

Camelcutza

2 Comments

  1. Sper din toată inima să nu prind ziua în care „poporul român” îl va asculta pe Puric facîndu-l patriarh sau preşedinte, pe măsura delirului său megaloman. Interesant e că alţi oameni care spun aceleaşi lucruri ajung în spitalele de psihiatrie şi nu mai ies (oameni), în timp ce discursul lui vinde cărţi şi umflă speranţe.

  2. @Hiacint: omul e un artist si un visator. Dintre discursul lui si cel al lui Patapievici, tu pe care l-ai alege? Macar Puric nu e demagog si pupincurist

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *