WARNING: postare ne-legata de beauty!
Intr-o zi, vecinul nostru de bloc si-a luat un aparat de aer
conditionat. Era un zaduf ingrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer
conditionat si nici bani ca sa ne cumparam unul. Sufeream de caldura si
de invidie. Aveam insa o biblioteca. Ne-am uitat in ea si am scos
cugetarile lui Seneca. Am citit de acolo o pagina-doua despre bine si
sensul vietii si, desi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.
Ceva mai tarziu, vecinul si-a deschis un butic si a inceput
sa umble imbracat la costum la patru ace. Noi – tot cu blugi.
Nu-i nimic – ne-am zis linistiti, citind un capitol din Etica
lui Spinoza. Apoi vecinul a aparut deodata intr-un Megane argintiu. Noi
n-aveam nici bicicleta, dar l-am dispretuit citind din Phaidon al lui
Platon. Mai tarziu, vecinul a schimbat Meganul pe Mertan. Nu ne-a pasat,
caci si noi il schimbaseram deja pe Platon cu Aristotel. Si-a luat si un
4×4, cel mai mare de pe strada. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care
ne-a facut sa zambim impacati.
A mai trecut o vreme si vecinul si-a luat nevasta noua:
blonda, frumoasa, tanara. Noi – tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia
dupa Ioan. Vecinul si-a imbracat soata cu o garderoba intreaga si cu
blanuri, basca bijuteriile. Noi ne-am imbracat spiritul citind din
Eclesiast. In fine, vecinul s-a mutat intr-o vila la sosea cu gard mare,
bodigarzi si piscina. Am rezistat si de data aceasta eroic, citind
Richard III. A urmat o a doua vila – la munte. Dupa ce am vazut-o, ne-am
consolat cu Macbeth. O a treia – la mare: am recurs la Invierea lui
Tolstoi, al carei efect l-am consolidat cu Ghilgames, Ghandi si
Declaratia de iubire a lui Liiceanu. Ne-am simtit cu mult mai bine.
L-au dat la televizor la o emisiune foarte populara. Ne-am
stapanit emotia cu o portie de Caragiale. L-au dat a doua oara cu mare
succes: am fi suferit daca nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomaraswamy,
Cartea lui Iov si Cazul Wagner al lui Nietzsche.
Asa a trecut ceva mai mult timp… Vecinul isi lua case,
masini, iahturi, femei. Noi raspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel,
Berdiaev. Lupta era stransa, dar echilibrata. In sfarsit, intr-o zi l-au
aratat cu catuse la maini, umflat de PNA. Am rasfoit atunci fericiti
Apocalipsa. Dar peste vreo doua saptamani, vecinul nostru era eliberat
si chiar si-a anuntat candidatura pe listele unui partid majoritar.
Scarbiti, ne-am uitat in biblioteca. N-am mai vazut nimic.
Ne-am uitat pentru a doua oara. Nu ne-a venit sa credem. Pentru a treia
oara ne-am uitat cu atentie. Acelasi rezultat: citiseram toate cartile.
Si atunci ne-a cuprins invidia…
Popor roman, nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului si sa
fii condus de toti tampitii?
Dan Puric
Sursa
Sper din toată inima să nu prind ziua în care „poporul român” îl va asculta pe Puric facîndu-l patriarh sau preşedinte, pe măsura delirului său megaloman. Interesant e că alţi oameni care spun aceleaşi lucruri ajung în spitalele de psihiatrie şi nu mai ies (oameni), în timp ce discursul lui vinde cărţi şi umflă speranţe.
@Hiacint: omul e un artist si un visator. Dintre discursul lui si cel al lui Patapievici, tu pe care l-ai alege? Macar Puric nu e demagog si pupincurist